Colindătorii - de George Coşbuc | POEZII PENTRU COPII - DuDu-Tv

Cad fulgii mari încet zburând, Si-n casa arde focul, Iar noi pe lânga mama stând De mult uitaram jocul. De mult si patul ne-astepta, Dar cine sa se culce? Rugata, mama repeta Cu glasul rar si dulce Cum sta pe paie-n frig Hristos În ieslea cea saraca, Si boul cum sufla milos Caldura ca sa-i faca, Dragut un miel cum i-au adus Pastorii de la stâna Si îngeri albi cântau pe sus Cu flori de mar în mâna. Si-auzi! Rasar cântari acum, Frânturi dintr-o colinda, Si vin mereu, s-opresc în drum; S-aud acum în tinda Noi stam cu ochii pironiti Si fara de suflare; Sunt îngerii din cer veniti Cu Ler, oi Domnul mare! Ei cânta naltator si rar Cântari de biruinta, Apoi se-ntorc si plâng amar De-a Iudei necredinta, De spini, de-ostasi, si c-a murit… Dar s-a deschis mormântul Si El acum e-n cer suit Si judeca pamântul.