Album: Varstele Pamantului (2010)
Versuri: fost, cînd nu era, şi cînd era nu a mai fost
Când cerul şi pămîntul se-ntîlneau,
Omul atingea cerul cu mîna
Şi stele-i cădeau în poală
Poarta făpturilor, din miez de soare, să coboare
Prin rac să intre-n felul firii omeneşti
Şi poarta cerului, din miez de ger
Prin corn să se ridice-n firea vidului neant
Din trecut ce nu mai e,
Şi viitor ce nu e încă,
În nod vital, prezentul veşnic,
Ochiul ascuns întoarce
Şi ia în stăpînire timpul întreit
Roua celestă deşteaptă
Simţul eternităţii în grota inimii,
Şi ce-a de-a şaptea rază
Trezeşte ochiul cosmic
Înşiră-n şir, şi opreşte cu oprire
Înşiră-n şir, şi opreşte cu oprire
Din trecut ce nu