Este posibil ca un psiholog sa aiba multe de analizat privind acest interviu. Este posibil ca acest interviu, coroborat si cu restul interventiilor si actiunilor primarului de la Baia Mare sa fie puncte serioase de plecare in directia stabilirii unui diagnostic.
Este posibil insa, la fel de bine, ca intreaga lume sa fie stramba si doar primarul de la Baia Mare sa fie drept. Am mari dubii in ceea ce priveste aceasta posibilitate dar exista.
Este insa cert ca primarul incepe acest interviu cu privirea in jos. In clipa in care califica zidul drept gard, exact ca un copil prins cu minciuna, nu se poate abtine sa nu zambeasca.
Nici lui nu ii vine a crede ce spune si cum a ajuns sa isi bata joc de toti oamenii din Baia Mare si nu numai. Grandomania il face sa creada ca printr-o simpla mazgaleala si dorinta proprie poate ridica un zid de puscarie la rang de arta.
Dupa mintea lui, din moment ce Zidul Berlinului era pictat de la cap la coada (inclusiv de catre artisti consacrati) nu mai trebuia daramat acum 25 de ani. Oare? Nu am insa nimic impotriva sa il darame pe cheltuiala proprie si sa il mute in curtea vilei sale pentru a-si bucura familia si prietenii rataciti, care inca ii mai trec pragul, cu marea ‘opera’ pe care a ctitorit-o’. De fapt nici nu inteleg de ce a simtit nevoia sa pacaleasca niste tineri creduli cand eu, atunci cand am auzit pentru prima data de acest proiect mi-am zis ‘Opera aceasta este cu siguranta mana unui nebun’. Eu am calificat-o ca opera din prima clipa, chiar inainte sa ii cunosc autorul.
Ne anunta apoi, cu un ranjet demn de camasa de forta, dusuri reci si injectii cu marmelada, ca se vrea un artist al mutarii romilor om cu om.
‘Seful grupei de salubrizare’, acest demn urmas al Kommandofuhrer-ilor SS din lagarele de concentrare, ne informeaza cu aceeasi nonsalanta caracteristica, fie copiilor, fie persoanelor lipsite de discernamant, ca vrea sa ridice astfel de ‘opere de arta’ si in alte zone in care momentan traiesc romi, bineinteles dupa ce scapa de ei si de mizeria lor.
Revenind la zid si transformand ranjetul in ras de-a dreptul, de data aceasta primarul ridica ‘opera de arta’ la nivel de obiectiv turistic si loc de pelerinaj.
Daca avea cateva mii de ani si veneau romii sa se dea cu capul de el ca de Zidul Plangerii, mai ca imi venea sa il vad ca pe un loc de pelerinaj. Cum singurul care se da deja cu capul de el este chiar primarul, cu siguranta nu va plange nimeni dupa zid atunci cand prin sentinta definitiva va fi daramat.
Ne spune la final primarul ca pe zid se regasesc diverse lighioane ‘in functie de societatea in care traim’. Culmea, desi privesc o bestie, nu o regăsesc pe zidul de puscarie.
publicat cu acordul Teleplus Maramures.