#filosofie #logic #educatie
Aristotel era fiert să știe cum funcționează tot. Și a înțeles ca instrumentul perfect pentru a știi chestii este limbajul. Limbajul reprezintă o expresie a gândului și a realității. Cuvintele sunt elementele din care se compune limbajul și sunt în relație directă cu gândurile noastre care la rândul lor sunt în legătură directă cu realitatea. Nu la toată lumea dar asta-i altă treabă. Gândul se folosește de limbaj și astfel, prin rațiune, prin deducții, prin silogisme, omul ajunge la cunoaștere nouă, mai află câte ceva, pornind de la ce experimentează. Cunoașterea nu este cunoaștere decât dacă reprezintă adevărul, care după Aristotel trebuie să reprezinte scopul suprem al ființei raționale. Și cum este considerat fondatorul atâtor discipline, ce să vă spun ....este și fondatorul logicii…. Logic. El a inventat triada faimoasă A B C a silogismelor. Asta cu
Dacă A Toți oamenii sunt muritori Și B Socrate este om Rezultă C Socrate securăță mai mult ca sigur.
Este clasicul silogism aristotelic unde A, B și C sunt propoziții. A și B sunt premizele și C este concluzia. Presupunem că premisele A și B trebuie musai să fie adevărate ca să avem știință serioasă. Din faptele care constituie premizele A și B deducem consecința C.
Asta cu Toți oamenii sunt muritori este o generalizare, pentru că vorbim de toți oamenii. Aristotel îi zice propoziție generală. Putem avea o propoziție generală afirmativă ca asta:
Toți oamenii au inimă....nu că nu au chiar toțți oamenii au ceier….da, nu, nici asta nu e bună …. ce au toți oamenii? ADN. ADN să zicem.
sau propoziție negativă
Niciun om nu e cal
Astea sunt generale. Dar să nu generalizăm. Pot fi și propoziții particulare.
Unele zile sunt calde.
Asta e Pozitivă. Sau pot fi negative
Unele melodii nu sună bine.
Anticii priveau diferența dintre propozițiile generale și cele particulare ca o diferență cantitativă iar diferența dintre cele pozitive și cele negative ca o diferență calitativă.
Silogismul ăsta este un procedeu deductiv. Ce înseamnă deductiv, deducție. Îl folosim zilnic și nici nu știm. Adică Plecând de la adevăruri universale, ajungi la adevăruri concrete.
Toate mamiferele nasc pui vii
Delfinii sunt mamifere
Deci
Delfinii nasc pui vii
Inversul deducției este procedeul inductiv, care pleacă de la cazuri concrete pentru a trage concluzii universale. Adică dacă dintr-un sac cu fructe scot 3 mere induc că sacul e plin cu cu mere. Sigur că mă pot înșela. Inducția are evident marjă de eroare. Am pomenit-o așa doar în treacăt, nu este inventată de Aristotel. V-am zis-o doar vouă, așa. Inducția va apărea 2000 de ani mai târziu la Francis Bacon. Dar logica lui Aristotel rămâne nezdruncinată și este baza gândirii științifice până in sec XIX. Cercetarea științifică este un permanent dans între deducție și inducție.
Aristotel a dibuit că pot apărea erori logice ale silogismelor. Dacă spun
Unele animale sunt câini
Unii câini sunt albi
deci
Toate animalele sunt albe
este greșit. Unele animale sunt albe, nu toate. Aristotel observă o chestie. Nu pot trage o concluzie generală din două premize partiale. Sau altă eroare logică
Niciun pește nu e câine
Niciun cîine nu zboară
deci
Toți peștii zboară
În sensul că dacă câinii nu zboară, iar peștii nu sunt câini inseamnă că peștii pot să zboare liniștiți. Nu. Greșit clar. Și iar Aristotel și-a dat seama că din două premize negative nu se poate trage o concluzie pozitivă. Și pentru a evita tot felul de erori de raționament, Aristotel a venit cu următoarele 3 reguli generale pentru un silogism sănătos.
Cel puțin una din premize trebuie să fie universală
Cel puțin una din premize trebuie să fie afirmativă
Dacă vreuna din premize e negativă, concluzia trebuie să fie negativă
Paranteză. Din silogismele aristoteliene derivă logica propozițională dezvoltată un secol mai târziu de stoicul Crisip din Soli. Este aia cu P și Q.
Dacă P atunci Q
P
Deci Q
Dacă plouă e înnorat
Plouă
Deci e înnorat
Acest raționament se numește Modus Ponens. Inversul său, Modus Tolens este cam asa
Dacă P atunci Q
Non Q
Deci Non P
Dacă vin hoții câinele latră
Câinele nu latră
Deci nu au venit hoții.
Tot de la Aristotel ne vin și cele trei principii ale gândirii logice.
Principiul non contradicției,
Principiul terțului exclus
Principiul identității.
Principiul non contradicției spune că ceva nu poate să fie și să nu fie în același timp. E preluat de la Platon și pare de bun simț dar pe vremea aceea unii ca Protagora sau Heraclit puteau să te contrazică pe tema asta. Sau Schrodinger te-ar putea contrazice dar asta este un alt video.
Principiul terțului exclus care zice că ori P ori non P trebuie să fie adevărată, nu există cale de mijloc. Nu poate fi și adevărată și falsă simultan Adică afară ori plouă ori nu plouă. Hotărăște-te.
Principiul identității. Ceva este egal cu acel ceva. P=P. Orice lucru e el însuși si e diferit de orice altceva.