Viața nu iartă (1959)

Dramă, Istoric, Aventură Regia: Iulian Mihu, Manole Marcus Scenariu: Iulian Mihu, Manole Marcus Actori principali: Ilie Duțu, Emil Botta, Nicolae Praida, Romulus Neacșu, Angela Chiuaru, Vasile Ichim, Dana Comnea, Mircea Balaban Imagine: George Cornea, Gheorghe Fischer, Alexandru Întorsureanu Muzica: Zeno Vancea Scenografie: Nicolae Teodoru, Filip Dumitriu Montaj: Lucia Anton Sunet: Dan Ionescu, Victor Cantuniari Costume: Irene Bratu Ilieș Anul aparitiei: 1959 Sinopsis Film de război, dramă psihologică. Film al rememorării interogative și elegiace în linia inovațiilor “Noului val” francez, dar și prin reabilitarea flash-back-urilor tradiționale cu deschidere istorico – filozofică. Eroul tânăr intelectual rănit mortal pe frontul celui de-al doilea război mondial își evocă, în trepte sucesive, trecutul propriu și pe cel al tatălui său (până în perioada anterioară primului război mondial), încercând să răspundă unor întrebări fundamentale privind rațiunea războiului și a pregătirilor de război, în general. – Bujor T. Râpeanu (”Filmat în România”, 2004, Ed. Fundației Pro) Punctul de plecare al filmului Viața nu iartă erau câteva nuvele de Alexandru Sahia, un scriitor agreat în epocă: „Întoarcerea tatei din război”, „Moartea tânărului cu termen redus” și „Pe câmpia de sânge a Mărășeștilor”. Se părea, așadar, că filmul, intrat în producție în vara lui 1956, va avea „drum deschis”, cei doi regizori tocmai terminaseră un film de succes și aveau lângă ei un cuplu de operatori prestigioși, George Cornea și Alexandru Întorsureanu. Dar premisele favorabile n-au fost suficiente, filmul a avut de înfruntat serii întregi de amânări și „refaceri”, a stat blocat de cenzură luni de zile. Ridica probleme și filmul – prin formula lui novatoare, experimentalistă –, ridicau probleme și autorii: la o conferință a cineaștilor, debutantul Iulian Mihu a fost admonestat cu vehemență pentru opiniile sale „recalcitrante”.- Călin Căliman Productie: Casa de Producție: Studioul Cinematografic București